Amoxicilina: pentru ce se folosește, doze și reacții adverse

Pentru ce se folosește amoxicilina

Amoxicilina este utilizată în infecții bacteriene documentate sau puternic suspectate clinic: anumite otite medii, sinuzite bacteriene, pneumonii comunitare, faringite cu streptococ beta-hemolitic de grup A, unele infecții urinare și infecții ale pielii. Este folosită și în schema de eradicare a bacteriei Helicobacter pylori, împreună cu alte medicamente.

Alegerea antibioticului nu se face după nume, ci după bacteria probabilă pentru infecția respectivă și după sensibilitatea ei locală. Un antibiotic potrivit pentru o infecție poate fi complet inutil pentru alta, chiar dacă simptomele seamănă.

Foarte multe infecții pentru care oamenii își doresc un antibiotic sunt virale. Răceala obișnuită, majoritatea durerilor de gât, majoritatea bronșitelor acute la adultul sănătos și gripa nu răspund la amoxicilină. Antibioticul nu scurtează evoluția lor și nu previne complicațiile, dar aduce reacții adverse și contribuie la rezistență.

Infecțiile urinare, o situație în care întrebarea despre antibiotic apare frecvent, sunt descrise pe /ghid/infectie-urinara/, iar particularitățile la bărbați pe /ghid/infectie-urinara-barbati/. Când este într-adevăr nevoie de antibiotic în aceste situații este discutat în /blog/infectie-urinara-antibiotic/.

Cum acționează

Amoxicilina face parte din familia penicilinelor și acționează asupra peretelui bacterian. Împiedică formarea corectă a acestui perete în timpul multiplicării bacteriene, iar bacteria nu rezistă la presiunea internă și se distruge.

Pentru că țintește o structură pe care celulele umane nu o au, antibioticul este relativ selectiv. Aceasta nu înseamnă însă că este inofensiv: afectează și bacteriile utile din intestin, ceea ce explică o parte din reacțiile adverse digestive.

Unele bacterii produc o enzimă care descompune amoxicilina și o face inactivă. De aceea există combinații ale amoxicilinei cu o substanță care blochează această enzimă, folosite atunci când se suspectează astfel de bacterii; una dintre ele este descrisă pe /medicamente/augmentin/.

De ce nu eliberăm rețete pentru amoxicilină

O infecție nouă nu poate fi evaluată corect pe baza unui formular. Decizia de a da sau de a nu da un antibiotic presupune examinarea pacientului: ascultarea plămânilor, examinarea gâtului și a timpanului, palparea abdomenului, măsurarea temperaturii și, adesea, analize sau o probă recoltată pentru identificarea bacteriei. Nimic din toate acestea nu se poate face la distanță.

Trebuie spus clar, pentru că este cea mai frecventă confuzie: reînnoirea unei rețete vechi nu este același lucru cu tratarea unei infecții noi. Antibioticele nu se iau ca un tratament cronic. Fiecare cură este emisă pentru un episod anume, pentru o bacterie presupusă anume, cu o durată calculată pentru acel episod. O rețetă rămasă de la o infecție de anul trecut nu spune nimic despre infecția de astăzi, iar folosirea unui rest de cutie este exact modul în care apar tratamentele incomplete și rezistența.

Există și un al doilea motiv, mai puțin evident. Un antibiotic administrat greșit poate masca temporar simptomele unei probleme care are nevoie de alt tratament, întârziind diagnosticul. O infecție urinară la un bărbat, o durere abdominală sau o febră persistentă sunt situații în care întârzierea contează.

Prin urmare, dacă bănuiți o infecție bacteriană, prezentați-vă la un medic care vă poate examina. Nu emitem rețete pentru amoxicilină și nu evaluăm episoade infecțioase acute.

Rezistența la antibiotice și de ce contează cura corectă

Rezistența la antibiotice apare atunci când bacteriile expuse repetat la un medicament dezvoltă mecanisme de apărare. Bacteriile rezistente supraviețuiesc, se înmulțesc și se transmit mai departe, inclusiv la persoane care nu au luat niciodată antibioticul respectiv.

Două comportamente accelerează procesul. Primul este luarea antibioticului atunci când nu este nevoie, adică în infecțiile virale. Al doilea este oprirea curei imediat ce simptomele dispar, ceea ce lasă în urmă exact bacteriile cele mai rezistente.

Consecința practică nu este abstractă. Pe măsură ce antibioticele obișnuite devin ineficiente, rămân doar cele de rezervă, cu mai multe reacții adverse și adesea administrate în spital. Este un motiv întemeiat pentru care prescrierea rămâne o decizie medicală și nu una la cerere.

Alergia la penicilină

Alergia la peniciline este o contraindicație absolută pentru amoxicilină. Dacă ați avut vreodată urticarie, umflarea feței, a buzelor sau a limbii, dificultate de respirație ori o reacție severă după o penicilină, acest lucru trebuie spus fiecărui medic și fiecărui farmacist.

Nu orice reacție este însă alergie. Multe persoane sunt etichetate greșit ca alergice pe baza unui episod de greață, de diaree sau a unei erupții apărute în copilărie, care nu a fost în realitate o reacție alergică. Eticheta contează, pentru că îndrumă medicul spre antibiotice de rezervă, cu profil mai puțin favorabil.

Există un caz particular cunoscut: la persoanele cu mononucleoză infecțioasă, administrarea de amoxicilină este urmată frecvent de o erupție cutanată extinsă care nu reprezintă alergie. Diferențierea o face medicul.

O reacție severă, cu dificultate de respirație, umflarea feței sau a gâtului, amețeală puternică și paloare, este o urgență medicală. Se apelează numărul unic 112.

Reacții adverse

Cele mai frecvente sunt digestive: greață, diaree, dureri abdominale. Apar pentru că antibioticul afectează și bacteriile utile din intestin. De obicei sunt ușoare și se rezolvă după terminarea curei.

Erupțiile cutanate sunt și ele frecvente și pot avea cauze diferite, de la o reacție alergică la fenomenul descris mai sus în mononucleoză. Orice erupție apărută în timpul tratamentului trebuie semnalată medicului.

O diaree apoasă severă, care apare în timpul sau la săptămâni după terminarea curei, mai ales dacă este însoțită de febră și de dureri abdominale, poate semnala o infecție intestinală favorizată de antibiotic. Este o situație care necesită evaluare medicală, nu tratament antidiareic administrat pe cont propriu.

Administrare, durata curei și interacțiuni

Amoxicilina se administrează la intervale regulate, pentru ca nivelul în sânge să rămână constant. Intervalele neregulate lasă perioade în care bacteria nu este sub presiune suficientă, iar acesta este chiar contextul care favorizează selecția formelor rezistente.

Doza și durata depind de infecție, de vârstă, de greutate și de funcția rinichiului, iar la copii se calculează în funcție de greutate. Din acest motiv, dozele nu se copiază de la o rețetă la alta și nu se deduc din experiența anterioară.

Interacțiunile importante includ metotrexatul, a cărui eliminare poate fi încetinită, anticoagulantele orale cumarinice, al căror efect poate fi modificat, și alopurinolul, a cărui asociere crește frecvența erupțiilor cutanate. Spuneți medicului toate medicamentele pe care le luați.

Alcoolul nu anulează efectul amoxicilinei, dar accentuează reacțiile digestive și oboseala, iar în cursul unei infecții organismul are nevoie de hidratare și de odihnă. Aportul de lichide contează mai mult decât se crede.

Când trebuie să vă prezentați fără întârziere la medic

Febra înaltă care nu cedează, frisoanele puternice, starea generală alterată, confuzia sau respirația dificilă sunt semne care cer evaluare medicală imediată, indiferent dacă luați sau nu un antibiotic.

În infecțiile urinare, durerea în zona lombară, febra și frisoanele sugerează extinderea infecției la rinichi și nu mai reprezintă o situație de tratament amânat. La bărbați, orice infecție urinară impune evaluare medicală.

Lipsa oricărei ameliorări după câteva zile de tratament corect administrat trebuie comunicată medicului. Poate însemna că bacteria este rezistentă la antibioticul ales sau că diagnosticul trebuie reconsiderat.

Rețeta în România

Amoxicilina se eliberează în România numai pe bază de rețetă și nu poate fi cumpărată fără document medical. Regimul de eliberare al fiecărui produs autorizat este consemnat în nomenclatorul medicamentelor de uz uman al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

Serviciul nostru nu acoperă antibioticele și nu tratează episoade infecțioase acute. Ne ocupăm de continuarea unor tratamente cronice deja stabilite, adică exact de situația opusă celei în care este nevoie de un antibiotic.

Dacă aveți simptome care sugerează o infecție bacteriană, adresați-vă medicului de familie, unui serviciu de gardă sau, în situațiile grave descrise mai sus, serviciului de urgență. Examinarea fizică este partea pe care niciun formular nu o poate înlocui.

Modul în care farmaciile din România tratează rețetele emise de medici din alte state membre ale Uniunii Europene este descris în /blog/reteta-straina-farmacie-romania/, iar valabilitatea unei rețete în România este explicată în /blog/valabilitate-reteta/.

Prospect, surse și verificare medicală

Informația completă și actualizată despre amoxicilină se află în prospectul din cutie și în rezumatul caracteristicilor produsului. Documentele aprobate pentru produsele autorizate în România sunt publicate în nomenclatorul medicamentelor de uz uman.

Citiți prospectul înainte de prima doză. Pagina de față este un rezumat și nu poate înlocui prospectul, antibiograma sau evaluarea individuală a unui medic.

Text verificat medical de medic Damian Wojno, autorizație de liberă practică medicală poloneză nr. 3211301, camera regională a medicilor din Olsztyn (Polonia), MEDINOW Sp. z o.o. Autorizația medicului este emisă în POLONIA. Medicul nu este înscris în Colegiul Medicilor din România și nu deține drept de liberă practică eliberat de acesta; el profesează în Polonia și emite rețete în temeiul reglementărilor poloneze.

Serviciul este furnizat de MEDINOW Sp. z o.o., Aleja Marszałka Józefa Piłsudskiego 36/108, 10-450 Olsztyn, Polonia, NIP 7394034704, KRS 0001242750.